Si mama ne chema pe toti in casa
Iar noi, copii afara ne jucam
Imi amintesc de vocea ei duioasa
Din vremea ceea cand copil eram.

"Copii, veniti la cina,
Iata ca seara a sosit,
In casa e lumina
Si paturile vi le-am pregatit." 

Dar vremea ceea a trecut, si iata
Doar amintirea mai pastram de-atunci,
A mamei noastre-atat de calde soapte
Si-a ei atat de severe porunci.

La fel vom auzi si noi odata
Chemarea Celui care ne-a iubit,
Cu vocea Lui atat de minunata
"Copii, veniti, ca totu-i pregatit"!

Lumina e aprinsa
In casa Parintelui de sus,
Si masa e intinsa
Copii, veniti la Regele Isus

Aicea vom lasa copilaria
Si jocurile-n care am trait,
Acolo vom incepe vesnicia,
O vesnicie fara de sfârsit.

Recitare

Vei auzi si tu atunci chemarea
Copile, ce afara ratacesti,
Priveste, se coboara inserarea
Si tu in lume inca te gaseti

		De-atita timp Domnul Isus te cheama,
		O, tu copil sarman si calator,
		De ce respingi tu vocea Lui de mama
		Si glasul Lui atit de-ndurator?

De ce respingi tu vocea Lui duioasa?
In lumea asta te framinti amar,
El sus in cer ti-a pregatit o casa
Impodobita cu margaritar

Copii, veniti caci vremea trece
Si seara se coboara pe furis,
Imbatrinirea e atit de rece
Ea schimba al vietii invelis

		Voi, fii ai Celui Vesnic in lumina,
		Sa nu va fure somnul femecat,
		Placerile ce apartin de tina,
		Nu va jucati cu moartea, ca-i pacat.

Nu va jucati copii, cu mântuirea,
Cu mântuirea nu e de jucat,
Nu va lasati sa va conduca firea,
Caci firea va conduce la pacat.

		Nu va jucati cu focul care arde,
		Caci focul e primejdios,
		In foc vor arde-atâtea miliarde
		Ce-au refuzat chemarea Lui Hristos.

Pe bolta se coboara înserarea
Si ziua mântuiri-i de sfârsit,
De mii de ani a rasunat chemarea:
COPII, VENITI, CA TOTU-I PREGATIT!