"Vinde-mi mie a ta vie,-lui Nabot Ahab i-a zis,
Ca să fac din ea grădină"-şi arginţi el i-a promis.
Omul credincios răspunde:"Moştenirea este a mea,
Şi îmi aparţine mie,orişicâţi arginţi mi-ai da."

Cor:
Nu-ţi vinde via,nu-ţi vinde via,
Oricât de mult cei răi ar stărui,
Nu-ţi da din suflet Împărăţia,
Chiar lumea-ntreagă de ţi-ar oferi.

Căci vrăjmaşul vrea să pună zarzavaturile lui,
În grădina ta cea bună,ân grădina Domnului.
Izabela cea murdară pe Nabot l-a condamnat,
El mai bine-a vrut să moară,ânsă via nu le-a dat.

Nu îţi vinde moştenirea,să nu vinzi ce e al tău,
Nu îţi vinde mântuirea ce ţi-a dat-o Dumnezeu.
Pe Nabot nelegiuiţii l-au ucis şi l-au zdrobit,
Prin credinţă mântuiţii au răbdat şi-au biruit.

Iată-l pe Ahab în vie biruit de lăcomii,
Atunci a venit Ilie şi i-a zis că va muri.
Tot la fel şi Izabela,şi Ahab ce-au lăcomit,
Dumnezeu cu-aceeaşi moarte pe-amândoi i-a pedepsit.