Tu cânţi aşa de minunat, tu pasăre măiastră, 
Şi-n codrul verde îmbrăcat, şi în grădina noastră.
Şi nici nu ştiu dac-ai cinat, şi vântul dacă te-a lăsat
Să dormi şi tu cu-adevărat în linişte deplină.

Cor:
Ele nici n-au semănat, ele nici n-au secerat, 
Dar ne-ndeamnă la cântat, fraţilor.
Ascultaţi în zori de zi, ân pădure, pe câmpii, 
Ce frumoase melodii, glasurile păsărelelor.

Tu cânţi atâta de frumos, frumoasă turturică.
De-i cer senin sau cer noros, pe tine nu te-nfrică.
Şi nici nu ştiu dac-ai prânzit în zori de zi când te-ai trezit, 
Dar din cântat nu te-ai oprit, frumoasă turturică.

Voi porumbei înaripaţi şi scumpe păsărele, 
Voi v-aţi născut ca să cântaţi prin vremurile grele.
Cântarea şi al vostru zbor, ne spune nouă tuturor, 
Căci este-un loc strălucitor mai sus mai sus de stele.

Cântaţi şi voi privighetori în noaptea înstelată.
Cântaţi şi-n nopţile cu nori, cântarea minunată.
La priveghere să-i chemaţi pe toţi acei răscumpăraţi, 
Să nu rămână întristaţi când Domnul se arată.

Privighetori şi ciocârlii, şi păsări zburătoare, 
Care cântaţi în zori de zi şi noaptea pe răcoare.
Voi ne lăsaţi frumos mesaj, cântarea plină de curaj, 
În al pădurilor pieisaj, cântarea mulţumirii.