Taie-l jos, da, taie-l jos, pomul care n-a rodit!
Glasul cel Dumnezeiesc a strigat, a poruncit.
Tată, Doamne, te-aş ruga , să-l mai laşi în via Ta.
Am să-l sap, să-l îngrijesc, şi aşa să-l sprijinesc.

Cor:
Nu-l tăia, nu-l tăia, Tată din grădina Ta!"
Cineva a mijlocit pentru cel ce n-a rodit.

Poate totuşi va rodi şi în fire-şi va veni;
Când îl sap şi-i pun gunoi, va da roadle de soi.
Dacă nu, îl voi tăia din Împărăţia Ta!
Căci ocupă mare loc, fără rod îl pun în foc.

Tu sau eu, iubitul meu, sântem pomul cel sădit
Care numai frunze verzi, numai frunze a rodit.
Nu uita căci într-o zi Domnul nostru va veni, 
Vrând să vadă ce-ai rodit, dacă tu te-ai pocăit.

Iar de nu, te va săpa cu o lovitură grea.
Căci necazul e gunoi pus la rădăcini la noi.
Nu-i plăcut pe pat să stai, în gunoi, într-un spital.
Dar durerile să ştii, aduc rod spiritual.

Nu rodeşti, vei fi tăiat şi în flăcări aruncat;
Ca şi pomul vestejit care fructe n-a rodit.
Pune Doamne tot ce vrei, sapă-ne la rădăcini.
Vrem să fim aleşii Tăi, pomi cu roade, fără spini.