Spre Emaus cei doi s-au dus, ucenicii Lui Isus.
Iar în urma lor, tăcut, venea un Necunoscut.
Şi atunci i-a întrebat pe cei doi, acel bărbat:
"Oare despre ce vorbiţi, şi sânteţi aşa mâhniţi?"

Cor l:
O, cum de Tu nu ştii?-cei doi I-au povestit, 
Cum pe Domnul Isus cei răi L-au răstignit.
Noi am sperat că El, că El va izbăvi
Poporul Israel, şi îl va mântui.

Sântem în a treia zi, şi speranţa ni s-a dus.
Noi am aşteptat cu toţi, căci va învia Isus.
Sântem tare tulburaţi, -i-au răspuns acei bărbaţi-
Despre-aceasta noi vorbim, şi pe drum ne sfătuim.

Cor 2:
O, cum de aţi uitat, cum El v-a învăţat?
Că El va pătimi, şi răstignit va fi.
Dar după chinul greu, Fiul Lui Dumnezeu, 
El se va înălţa în cer, în slava Sa.

Şi atunci din prorocii, celor doi El le-a vorbit;
După cum a fost prezis, cu Isus s-a împlinit.
Şi pe când pe drum vorbea, inima în ei ardea.
Doamne, ce jăratec sfânt, este-al Domnului Cuvânt.

Cor 3:
Şi tot mergând pe drum, ei s-au apropiat
De-acel frumos Emaus, pe când s-a înserat.
Atunci Acel străin, să plece a voit, 
Dar fii lui Avraam, pe Domnul L-au oprit.

Iar la masă când au frânt pâinea după cum e scris, 
Acei doi L-au cunoscut, ochii lor li s-au deschis.
E Isus! A înviat!-ucenicii au strigat.
Atunci El a dispărut, şi ei nu L-au mai văzut.

Cor 4:
Şi-ndată ei s-au dus, şi fraţilor le-au spus:
"Christos a înviat! El ni S-a arătat!"
Cei doi mărturiseau, şi despre El vorbeau, 
Iar fraţii adunaţi îi ascultau miraţi.

Şi-n timp ce-i ascultau miraţi, fraţii s-au îmbărbătat, 
Căci Însuşi Domnul a venit şi pe toţi i-a salutat.
Ei credeau că văd un duh, dar Isus i-a liniştit:
"Nu vă temeţi căci Eu Sânt, şi la voi Eu am venit."

Cor 5:
E viu cu-adevărat ! Christos a înviat!
Acei ce L-au văzut, în El s-au încrezut.
De-atunci în lung şi-n lat, răsună tot mereu:
Christos a înviat! Fiul Lui Dumnezeu.