Se scutură crini-n grădină
Şi-atâtea flori s-au scuturat, 
Petale pline de rugină, 
Din ramuri s-au îndepărtat, 
Îngrijorările sânt spinii, 
Şi vânturi pline de-ncercări, 
Ce scutură-n grădină crinii
Când noi trăim în nepăsări.

Cor:

Şi ce durere e în grădină
C-atâţia crini s-au scuturat, 
Şi-i plânge raza cea cristalină
Şi roua cerului curat.

Isus Christos e Grădinarul
Ce ne-a plantat şi ne-a sădit, 
Dar nevegherea şi coşmarul
Atâtea flori au vestejit.
Cu stropi de lacrimi în grădină
El ne-a sădit printre lumini, 
Dar n-au prins toate rădăcină
Şi s-au uscat atâţia crini.

Şi tu ai fost şi eşti o floare, 
Un crin ales şi minunat, 
Pe înălţimi, lângă izvoare, 
De mâna Lui ai fost plantat.
O, tu a Domnului grădină, 
Voi crinii albi, imaculaţi, 
În haine labe de lumină
Pe Mirele să-L aşteptaţi.

Priveşte în grădină crinii
Şi înţelege, dragul meu, 
La fel ca ei sânt şi creştinii
Când Îl iubesc pe Dumnezeu.
Ia seama astăzi, soră, frate, 
Nu cumva să te vestejeşti, 
Căci vântul suflă, vântul bate, 
Tu luptă-te să biruieşti.