"La săraci împartea-averea, vinde tot ce-ai adunat!"
A zis Domnul cu iubire către tânărul bogat.
"Dacă vrei desăvârşire, dacă vrei viaţă sus, 
Căci viaţa, veşnicia, e aşa!"...a zis Isus.

Cor 1
Auzind aceste vorbe, vai ce tare s-a mâhnit
Cel ce se credea că este credincios desăvârşit.
Cei bogaţi de altădată pe săraci îi asupreau, 
Văduvele şi orfanii pe la poarta lor plângeau.

De aceea Domnul zice către tânărul bogat:
"Bogăţia e o cursă ce te-a prins şi te-a legat."
Căci iubirea de avere şi iubirea de comori, 
I-a străpuns cu-amărăciune pe sărmanii muritori.

Cor 2
Ca să intri-n mântuire, nu se poate om firesc, 
Mai întâi eliberare de trecutul tău lumesc.
De aceea vinde totul şi împarte la lipsiţi, 
Dezlipeşte-te de duhul ce-i robeşte pe zgârciţi".

Atunci şi-a întors privirea tânărul înspre apus, 
Renunţând la mântuirea oferită de Isus.
Doamne ce nefericire!Ce durere!Ce păcat!
Să-ntorci spatele spre Domnul, când atât te-a aşteptat...
Cor 3
El s-a dus pe câmp la vale, ucenicii îl priveau
Cum păşea pe-a morţii cale înspre flăcări ce ardeau.
Şi l-a întâlnit rugina pe bogatul cel hoinar, 
Distrugându-i toţi arginţii ce-i avea în buzunar.

Şi l-au întâlnit şi hoţii, şi de tot l-au jefuit, 
Şi aproape mort în vale, călătorii l-au găsit.
Molia i-a ros toţi banii de hârtie din palat, 
Toate hainele sânt zdrenţe, cum nici nu s-a aşteptat.

Cor 4
Căci întreaga bogăţie pe pământ s-a vestejit:
Doamne, ce nenorocire!..bietul om s-a necăjit;
"Vai de mine, ce durere!"-şi-a zis tânărul bogat-
Am pierdut comori, palate, fiindcă nu am ascultat!"

Şi mergând mereu'nainte, spre apusul zgomotos, 
Tânărul îmbătrânise devenind neputincios.
Fericirea de-altădată a rămas numai un vis...
"Doamne, n-am nici-o răsplată!"-tânărul bogat şi-a zis-

Tot ce-am strâns, aici rămâne, eu mă duc, n-am ce să fac, 
De-aş putea să trec cămila, de-aş putea s-o trec prin ac!
Aş găsi şi eu odihnă căci destul am chinuit!"
Dar odihnă nu găseşte omul care e zgârcit.

Şi un glas ca de osândă pe bogat l-a urmărit:
"Vinde totul şi împarte cu acel nenorocit...
Vei avea în cer comoară!Vinde totul, dragul meu!"
Glasul Lui Isus răsună şi îl urmărea mereu...

Cor 6
"De-ascultam, era mai bine, de mergeam după Isus, 
Aveam răsplătire mare dincolo, ân ceruri sus..
Şi mi-a zis că mă iubeşte, după mine s-a uitat, 
Când ca un lipsit de minte de la Domnul am plecat...

Ce mai pot să fac?Răspundeţi voi averi şi bogăţii!
Voi veţi arde, iar eu singur veşnic mă voi chinui!
Doamne, nu mai e scăpare?""Nu!"-răsound acei lipsiţi, 
Care l-au urmat pe Domnul, şi în cer sânt fericiţi.

Cor 7
Vinde tot şi scapă-ţi viaţa de a morţii legături!
Căci Isus ne face liberi prin a Sale-nvăţături.
Cine însă mai ascultă acest minunat ecou?
Care cheamă omenirea din păcat,  la Dumnezeu.