(Psalmul 57)

La peştera Enghedi, fraţii o mare minune-au văzut, 
Când Saul dormea cu soldaţii, iar David pe-aproape-a trecut.
Tăindu-i un colţ din mantauă, şi-ncet ei s-au îndepărtat, 
Puteau să-l ucidă pe Saul, dar ei doar un semn i-au lăsat.

Cor:
(:Trezeşte-te harfă şi tu alăută, 
Trezeşte-te sufletul meu adormit.
Să cânte Mărire, ântreaga oştire, 
Spre slava Acelui ce ne-a mântuit:)

Aşa psalmul cincizeci şi şapte, pe note a fost aşezat, 
Când Domnul din mâna lui Saul, pe David şi-ai lui i-a scăpat.
Ai milă de mine, o Doamne, se roagă acel urmărit...
La Tine îmi caut adăpostul, mă scapă căci sânt prigonit.

Şi Saul şi Abner ascultă, şi oastea ce i-a-nconjurat, 
Cum David vorbea de pe munte, când Domnul de ei l-a scăpat.
Priveşte mantaua tăiată, aproape de tine am stat, 
Căci Domnul cel plin de-ndurare, ân mâinile noastre te-a dat.

Psalmistul i-a asemănat pe-aceia cu gând necurat, 
Ce varsă din gură scântei şi sfâşie ca nişte lei.
Cu dinţi şi cu colţ ascuţit, ei sfâşie ca un cuţit.
Cu limba ce-nţeapă la fel, ca sabia mare-n măcel.

Cor 2:
(:O Doamne fereşte, o Doamne păzeşte
De-asemenea oameni, de-asemeni soldaţi.
Ce-s plini de mânie şi plini de trufie, 
Şi caută să-i prindă în cursă pe fraţi:)