(Psalmul 16)

În Psalmul şaisprezece, psalmistul a cântat, 
Şi către Domnul slavei, atunci el a strigat, 
Mărturisind credinţa şi tot ce el dorea:
O Doamne, Tu eşti Stânca şi cetăţuia mea.

Cor:
(căci)O frumoasă moştenire
Dumnezeu ne-a dăruit, 
Veşnicia fericirii, 
Locul cel făgăduit.

Eu nu mă-nchin la idoli, doar Ţie îţi slujesc, 
Pe dumnezeii lumii eu nici nu-i pomenesc.
Cu sfinţii cei din ţară, cu-acei evlavioşi, 
Mă duc la adunare cu oameni credincioşi.

Căci Tu eşti bucuria şi fericirea mea, 
Eu mă încred în Tine şi în puterea ta.
De-aceea nu mă clatin, căci Tu mă sprijineşti, 
Şi zi şi noapte Doamne, la dreapta mea Tu eşti.

Prin sorţul cel de aur eu ştiu că Tu mi-ai dat, 
O frumoasă moştenire în cerul minunat.
Şi trupul meu odată din somn se va trezi, 
La marea moştenire ce nu va putrezi.

Fiinţa mea întreagă, cu inima din piept, 
Se bucură în Domnul şi neâncetat aştept.
Căci El îmi dă odihnă, în El mă desfătez, 
De-aceea eu pe Domnul, pe Domnul îl urmez.