(Psalmul 10)

În Psalmul al zecilea noi am găsit, 
Pe omul durerii, pe omul smerit, 
El strigă la Domnul mâhnit, disperat, 
Şi crede că Domnul s-a îndepărtat.

Cor:
Dar Domnul aude şi Domnul răspunde
Când strigă un nenorocit.
Căci Domnu-i scăparea când vine-ncercarea, 
La El ajutor noi cu toţi am găsit.

O Doamne, de Mine de ce Te-ai ascuns?
Căci strig zi şi noapte şi nu-Mi dai răspuns.
Vrăjmaşii cu ură mereu Mă lovesc, 
Duşmanii Tăi Doamne, Mă batjocoresc.

Se calcă dreptatea şi tot ce e sfânt, 
Căci oamenii mândri domnesc pe pământ.
Sărmanii, orfanii şi cei necăjiţi, 
De oamneii mândri sânt dispreţuiţi.

Vrăjmaşul pândeşte aşa ca un leu
Şi caută să-nghită tot ce este-al Tău.
Durerea e mare, căci oamenii răi
Aruncă ocară aleşilor Tăi.

Aici prorocia vorbea de Isus, 
Căci prigonitorii la moarte L-au dus.
Atunci când pe cruce stătea atârnat, 
Când Tatăl de Fiul s-a îndepărtat.