Ferice de robii care au pe masă de mâncare, 
Dacă robul cel mai mare le-a adus.
Dacă el învăţătorul, şi prorocul, şi păstorul, 
Îngrijesc cu drag poporul Lui Isus.
Dacă le va da bucate, darurile minunate, 
Dacă adevăru-n toate îl vestesc.
Dacă pun în brazdă plugul şi vor trage şi ei jugul, 
Va veni de sus belşugul cel ceresc.

Cor:
Fraţilor, Stăpânul vine cu cerească răsplătire;
Lucrătorule te-ntreabă dacă ai sa nu iubire.
Ai tu pentru fiecare un cuvânt cu bunătate?
Căci Isus te-a pus mai mare ca să judeci cu dreptate.

Dar dacă învăţătorii şi prorocii şi păstorii
Cu beţivii şi cu horii se unesc, 
La a Domnului venire vor avea ca răsplătire, 
O eternă chinuire ei primesc.
Căci în loc să dea bucate, mai degrabă îi vor bate
Cu nuielile pe spate supăraţi.
Ei au devenit stăpânii şi se poartă ca păgânii, 
Sânt şi din aceştia unii printre fraţi.

Dar Isus îl fericeşte pe acela ce slujeşte, 
Şi în toate dovedeşte caracter.
La a Domnului venire îi va da ca răsplătire
O măreaţă răsplătire sus în cer.
Pune-ţi astăzi întrebarea dacă toată adunarea
A primit de sus mâncarea la dorinţi.
Sau în loc să dai bucate, dragoste şi bunătate, 
Tu te porţi cu răutate cu cei sfinţi.