Femeia siro-feniciană de Domnul s-a apropiat, 
Şi pentru fata ei bolnavă, cu stăruinţă s-a rugat.
Era muncită rău fetiţa, de-o boală, de un duh străin, 
Iar mama ei veni la Domnul să-I ceară ajutor, alin.

Cor:
Mijloceşte soră pentru fiica ta, 
Cheam-o de pe calea, de pe calea rea, 
Cere de la Domnul ajutor de sus, 
Spune-I tot necazul Domnului Isus.

Isus cu milă o priveşte, dar nici o vorbă nu i-a spus.
Deşi femeia stăruieşte 'naintea Domnului Isus.
Atunci aleşii, ucenicii, cu mijlocire au venit;
Pentru femeia întristată la Domnul ei au mijlocit.

"Dă-i drumul Doamne ca să plece, ridic-o din al ei necaz, 
Căci e mâhnită şi-ntristată, se vede pe al ei obraz."
Atuncea Domnul le răspunde căci El din ceruri a venit
Doar pentru oile pierdute, căci Israel s-a risipit.

Şi nu e bine să iei pâinea ce-i rezervată la copii, 
S-o dai căţeilor din stradă, la cei cu suflete pustii.
"E-adevărat, Doamne Isuse, dar şi căţeii se hrănesc
Din pâinea cea fărâmiţată ce pe sub mese o găsesc."

Femeia siro-feniciană pe Domnul l-a înduplecat;
Credinţa ei nespus de mare, i-a dat răspunsul aşteptat.
Isus Christos Mântuitorul, i-a dat răspunsul cel dorit, 
Căci prin credinţa mamei sale, fetiţa s-a tămăduit.