Eu nu sânt mai mult, mai tare, ca un abur trecător, 
Care fuge şi dispare dinaintea ochilor.
Orice om e ca o frunză, care-i verde la-nceput, 
Dar când vine vestejirea, toate frunzele-au căzut.

Cor:
Citeşte Cuvântul vieţii, şi crede şi nu te-ndoi, 
Oricine-L urmează pe Domnul, nicicând el nu va mai muri.

Ca şi frunza, ca şi floarea, sântem trecători şi noi, 
Astăzi strălucim ca zarea, mâine toţi vom fi noroi.
Căci un glas a zis:"Anunţă şi dă veste în popor;
Orice om e ca o frunză, orice om e trecător."

Toate trec, doar El, Cuvântul, este veşnic, este sfânt, 
Chiar şi cerul şi pământul, vor zbura ca pleava-n vânt.
Dumnezeu făgăduieşte prin credinţa în Isus, 
Cine crede-n El, trăieşte veşnicia făr'de apus.

Din a noastră vestejire Domnul ne va învia, 
Când va fi a Lui venire, din pământ ne va chema.
Şi vom străluci ca zorii, âmbrăcaţi în alb veşmânt, 
Toţi urmaşii, slujitorii Domnului de pe pământ.

De aceea nu te teme, soră, frate credincios.
Ai credinţă şi nădejde în Domnul Isus Christos.
Chiar de ţi-au căzut din mână flori şi frunze la pământ, 
Nu te teme, crede numai în al Domnului Cuvânt.