Esau se întoarce acasă după o zi de vânat, 
Aerul proaspăt, pădurea, foamete mara i-a dat.
După atâta plimbare, frânt de puteri şi sleit, 
Iacov făcea de mâncare, tocmai când el a venit.

Cor:
(:Esau îşi vinde pe-un blid de linte
Dreptul său sacru de-ntâiul născut.
Şi când se trezeşte, el plânge, boceşte, 
Dar totu-i zadarnic, căci totu-i pierdut.

Boabele-acelea de linte, pline de-un roşu aprins, 
Ciorba e încă fierbinte, focul e încă nestins.
"Iacove dă-mi de mâncare, căci uite-mă, cad la pământ!"
"Bine, dar pentru aceasta, vinde-mi tu dreptul tău sfânt."

"Iată-l, la ce-mi foloseşte, dreptul de-ntâiul născut?"
Pentru un blid de mâncare, tot ce avea a pierdut.
După aceea, sărmanul Esau a plâns, s-a căit, 
Dar ce-a călcat în picioare nu va mai fi înoit.

Frate şi soră ia seama, poate eşti înfometat, 
Mori mai degrabă de foame, decât să cazi în păcat.
Pentru o pâine mai bună, oamenii dau, dacă dai, 
Cea mai frumoasă cunună şi dreptul de-a sta sus în Rai.