El duce turma la păşune şi izvoare, 
Şi mieluşeii cei din urmă pe-al său braţ.
Pe cea căzută El o scapă din prinsoare, 
Acest-I Domnul, e Păstorul nostru, fraţi.
De-aşa Păstor adevărat avea nevoie
Întreaga turmă rătăcită prin pustii, 
De mângâiere, de odihnă, de aloe, 
S-o apere de lupii răi când vor veni.

Cor:
Peste tot să mergem şi să ne uităm, 
Oile pierdute să le căutăm.
Din păcat, prinsoare, să le izbăvim, 
Şi despre Păstorul Bun să le vorbim.

Păstorul Cel adevărat îşi dă viaţa, 
Şi nu se lasă până când va birui.
El e cu turma la păşune dimineaţă, 
Şi o-nsoţeşte neâncetat întreaga zi.
El urmăreşte peste tot cu judecată, 
Căci pentru toate El pe cruce a murit.
Când cea mai tare, pe cea slabă vrea s-o bată, 
El o opreşte şi îi spune:"Ai greşit!"

Din câte glasuri pe câmpii şi văi răsună, 
A Sale oi îi recunoaşte vocea Sa.
Căci cu iubire El în jurul Său le-adună, 
Şi lângă ele zi şi noapte el va sta.
Pe cea căzută în noroaie o ridică, 
Pe cea pierdută peste tot o va căuta.
Păstorul nostru nu se teme, nu-i e frică, 
La cea bolnavă rănile îi va lega.

Voi mieluşei şi voi oiţe, 'ntreaga turmă, 
Veniţi să mergem azi cu toţi după Păstor.
Prin văi şi dealuri urmărind cereasca urmă, 
Căci iată Domnul e în faţa oilor.