(Psalmul 45)

Ea poartă o haină ţesută cu aur curat de ofir, 
Mireasa aceia plăcută, frumoasă ca un trandafir.
Oricine o vede, se miră de-a ei străluciri pe veşmânt, 
De-atâta aleasă porfiră, adusă din cer pe pământ.

Cor:
Toţi acei ce o zăresc, fericită o numesc, 
Căci asemenea ei nu-i, ca mireasa Mielului.

Parfumuri nespus de plăcute, mireasmă în jur răspândesc.
Din smirna aleasă făcute, din harul iubirii ceresc.
Ea poartă pe mână brăţare, pe degete mărgăritar, 
Căci dragostea nemuritoare, le-a dat toate-acestea în dar.

Ea poartă pe frunte cunună, ea este la fel ca un crin, 
Nuntaşii în juru-i se-adună, sub cerul albastru, senin.
Şi lira, şi harfele toate, a cerului sfinte viori, 
De Domnul au fost cordate, să cânte ai Lui slujitori.

Ea este condusă-n palate, pe porţi de topaz şi mărgean, 
De mâna iubirii lucrate, ân noul, frumos, Canaan.
Ea şade la dreapta măririi, căci Mirele ei e Isus.
Gustând frumuseţea iubirii, ântocmai precum i s-a spus.

Ferice va fi de oricine de nuntă va fi pregătit, 
De ziua când Mirele vine, să fie la ceruri răpit.
Ferice de cine trăieşte aşa cum Isus ne-a-nvăţat, 
Oricine pe Domnul iubeşte, va fi mântuit şi salvat.