(Psalmul 90)

Din veşnicie-n veşnicie, 
O Doamne, Tu eşti Dumnezeu.
Tu eşti a noastră bucurie, 
Tu ne-ai salvat prin Fiul Tău.
La Tine noi găsim scăparea, 
Căci anii Tăi nu au sfârşit.
A Ta e slava şi onoarea, 
Căci Tu pe toate le-ai zidit.

Cor:
Ca floarea vestejeşte viaţa noastră fraţi, 
Dar noi avem credinţă, că nu vom fi tăiaţi.
Când trecem pragul casei în care am trăit, 
Ne întâlnim cu Domnul pe care L-am iubit.

Din veşnicie-n veşnicie, 
Tu eşti Acelaşi, neschimbat.
Dar noi sântem ca şi o floare
Ce repede s-a şi uscat.
În zorii zilei străluceşte, 
Se-nalţă tot mai sus, mai sus, 
Iar seara se şi vestejeşte, 
Când soarele e la apus.

Viaţa noastră este scurtă, 
Sântem aşa de limitaţi.
Căci zilele şi anii noştri
De Tine au fost număraţi.
Tu ne-ai vorbit prin Moise Doamne, 
Aici în psalmul nouăzeci, 
Căci Tu eşti Dumnezeul veşnic
Ce stăpâneşte-n veci de veci.

"Nainte Ta dispare timpul
Şi spaţiul care ne-a-ngrădit.
Căci Tu eşti fără mărgini, Doamne, 
Eşti Dumnezeu nemărginit.
O zi 'naintea Ta-i egală
Cu mia noastră cea de ani, 
Căci Tu eşti veşnicia sfântă, 
Noi sântem muritori, sărmani.

Ajută-ne să luăm seama
Şi bine să ne numărăm, 
Şi zilee şi anii noştri, 
Şi în păcat să nu mai stăm.
Cei şaptezeci se duc şi zboară, 
Iar cei mai tari cu zece-n plus.
Aceştia-s anii ce ne poartă
Şi ne-nsoţesc pân'la apus.