Din sărăcia care străluceşte 

 
Din sărăcia care străluceşte, 
Acei din Macedonia au dat.
Căci Dumnezeu, când dai îţi înmulţeşte, 
Şi-n toate vei fi binecuvântat.
În harul bucuriei mântuirii, 
Întâi de toate ei s-au dăruit.
Şi Domnului în flacăra iubirii, 
Prin fapte şi credinţă I-au slujit.

Cor:
Să mai strângem ajutoare
În a noastră adunare, 
Pentru-aceia care-s mai lipsiţi, 
Cine dă cu bucurie, va avea în veşnicie, 
Răsplătirea celor mântuiţi.

Când li s-a spus să strângă ajutoare, 
Şi bani şi alimente pentru fraţi, 
Ei au venit cu darul fiecare, 
Şi l-au trimis la cei îndepărtaţi.
Ei toţi au dăruit cu bucurie, 
Apostolul exemplu ni i-a dat, 
Şi despre ei în Cartea Sfântă scrie
Cum Dumnezeu i-a binecuvântat.

Atuncea când i-a îndemnat voinţa, 
Ei au trecut şi la înfăptuit.
Cu fapte au împodobit credinţa, 
Şi pentru alţii ei s-au dăruit.

Şi s-a făcut o dreaptă împărţeală;
Şi-acei bogaţi, şi ei au dăruit.
Niciunul n-a mai stat la îndoială, 
Căci Dumnezeu din cer i-a răsplătit.
Şi-acel sărac, şi-acel ce dă prisosul, 
În ziua ceea vor fi răsplătiţi.
Prin fapte dovedeşte credinciosul
Căci noi de Domnul sântem mântuiţi.