Copacii au plecat să ungă-un împărat, 
Să-l pună-n fruntea lor, domnind peste popor.
Cu toţi s-au sfătuit:măslinu-i potrivit
Să fie împărat, dar el i-a refuzat.

Cor 1
Măslinul le-a răspuns:eu am destul, de-ajuns, 
Căci Dumnezeu mi-a dat un untdelemn curat.
Şi cum să-l părăsesc?când eu înveselesc
Pe Dumnezeu mereu, prin ceea ce rodesc.

Nici via nu a vrut să-şi lase-al ei destin.
Ea nu a renunţat la struguri şi la vin:
Eu nu voi părăsi ce Dumnezeu mi-a dat.
Nici via nu a vrut să fie împărat.

Cor 2
Smochinul, poate el ar vrea şi ar dori
Să fie împărat, şi noi îl vom sluji.
Copacii i-au propus când la smochin s-au dus.
Dar pomul minunat şi el i-a refuzat.

Eu nu voi renunţa nicicând la roada mea, 
Căci eu împărăţesc smochine când rodesc, 
Şi sânt apreciat de cei ce le-au gustat, 
Căci Dumnezeu a vrut să dau eu rod plăcut.

Cor 3
Atunci l-au întrebat pe omul înţepat, 
Pe omul cel străin simbolizat prin spin.
N-ai vrea tu să domneşti şi să împărăţeşti?
Iar omul îngâmfat pe tron s-a aşezat.

Dar focul a ieşit şi spinul l-a aprins.
Când nu eşti mulţumit, vei fi bătut, ânvins.
Chiar dacă i-ai ucis pe cei din jurul tău 
Cu dorul să domneşti, nu-i bine dragul meu.

Cor 4
Există un Stăpân şi un Judecător, 
De nu-L vei respecta, vei arde în cuptor.
Ca şi Abimelec, ca spinul din trecut, 
Deşi s-a înălţat, la urmă a căzut.

Nu-ţi părăsi rodirea, căci Domnul te-a-nzestrat, 
Cu Duh şi cu putere, cu untdelemn curat.
Nu-ţi părăsi acestea cu dorul de-a domni, 
Învaţă de la pomii cu roade pe câmpii.

Cor 5
Căci vinul şi smochinul, dulceaţă, bucurii, 
E Duhul Sfânt, Puterea ce-n tine va rodi.
Nu renunţa la Domnul cu dorul de-a fi spin, 
Păstrează-ţi calitatea curată de creştin.