(Psalmul 12)

Citeşte psalmul doisprezece şi ia aminte dragul meu,
La rugăciunea înălţată de David către Dumnezeu.
Sânt tot mai rari neprihăniţii şi oamenii evlavioşi,
Căci peste tot,nelegiuiţii se luptă cu-acei credincioşi.

Cor:
(:Se duc acei evlavioşi
Şi oamenii de bine,
O Doamne,vino-n ajutor
Şi ia-ne sus la Tine:)

Cu buzele linguşitoare,cei mincinoşi sş-ngrămădesc
Pe locu-ntâi în adunare şi cu trufie ei vorbesc.
Lor nu le pasă de poporul,de credincioşii care pier,
Lipsiţi de hrană şi de apă,lipsiţi de harul cel din cer.

Cuvântul Domnului e veşnic,el este viu,e încercat
De şapte ori,ca şi argintul,ca şi argintul cel curat.
Nu-adăuga nimic vreodată la tot ce Domnul ne-a vorbit,
Oricine taie sau adaugă,va fi de Domnul pedepsit.

Nu iscusinţa limbii tale,şi nici trufia ce o ai,
Ci numai Domnul prin credinţă,prin El noi vom ajunge-n Rai.
Ei se bazează pe tăria,pe buzele şi limba lor,
Şi îşi depun filozofia în faţa-ntregului popor.

De-aceea piere credinciosul şi oamenii evlavioşi,
Când văd atâta răutate la oamenii cei mincinoşi.
Dar ascultaţi ce zice Domnul,voi fraţi surori,ai Lui copii:
Acei ce plâng şi gem pe cale,necazul lor se va sfârşi.