Cei stricaţi la minte 


(Psalmul 53)

Cei stricaţi la minte s-au împotrivit, 
Şi pe Dumnezeu ei l-au tăgăduit.
David îi numeşte oamenii nebuni, 
Care-aleargă numai după stricăciuni.
Domnul urmăreşte, poate va găsi
Din aceia care vor mărturisi
O dorinţă mare după Dumnezeu, 
Aşteptând să vină ajutorull său.

Cor:
Cum poţi să spui şi să tăgăduieşti
Pe Dumnezeul sfânt şi minunat?
Când tot ce vezi şi-n jurul tău priveşti, 
Mărturisesc căci Domnul le-a creat.

Dar ce jale mare, toţi s-au rătăcit, 
Sufletul şi trupul şi l-au necinstit.
Numai răutate, numai stricăciuni, 
Este plin pământul cu amărăciuni.
Oamenii aleargă numai la desfrâu, 
Cum aleargă apa tulbure în râu.
Şi te miri că vine vântul u urgii, 
Nimicind pe oameni şi pe-ai lor copii.

Totuşi o speranţă Domnul a lăsat, 
În mulţimea mare plină de păcat.
Unul care caută, care-a împlinit, 
Tot ce Tatăl nostru sfânt a poruncit.
Numele Lui este Israel Isus, 
Care mântuirea sfântă ne-a adus.
Noi prin El ne-ntoarcem azi la Dumnezeu, 
Căci Isus e Omul după placul Său.