(Psalmul 126)

Când şaptezeci de ani s-au terminat, 
Aşa cum Ieremia a vestit, 
Noi ne-am întors spre locul minunat, 
Căci jugul şi robia s-au sfârşit.
Când Domnul iarăşi i-a adus-napoi
Din Babilonul cel îndepărtat, 
Pe-ai noştri prinşi, pe prinşii de război, 
Parcă visam un vis adevărat.

Cor:
Bucuria mântuirii vrem să o trăim şi noi, 
Ca Israel altădată, ca şi prinşii de război.
Când ne vei chema la Tine, când acasă vom sosi, 
În cetatea fericirii, unde Tu cu noi vei fi.

Spre ceruri sus, spre cer s-au înălţat
Cântări şi strigăte şi mulţumiri.
Poporu-ntreg, cu toţi s-au bucurat
După atât necaz şi tânguiri.
Dar Domnul fraţi, cu milă a privit, 
Şi din robie El ne-a izbăvit.
De-aceea noi cu toţii să cântăm
Şi îanintea Lui să ne-nchinăm.

Acei ce plâng când pun sămânţa lor, 
Vor secera cântări de bucurii.
În ziua când al nostru Salvator
Cu glorie şi slavă va veni.
O Doamne, am vrea să Te înduri de noi
Şi de ai noştri tineri preaiubiţi.
Întoarce-i Tu pe prinşii de război
La calea Ta, să fie mântuiţi.

La miazăzi, ân locul fericit, 
Mai este loc, pe toţi să-i mântuieşti.
Prin Fiul Tău, prin care ne-ai vorbit, 
Noi Te rugăm şi lor să le vorbeşti.
Să faci din ei izvoare şi fântâni, 
Aşa ca nişte râuri pe câmpii, 
Să-i umpli Tu cu Duhul Tău Cel Sfânt, 
Când vor cânta şi Ţie-Ţi vor sluji.