Ca porumbeii spre porumbare
Ei zboară falnic mai sus de nori.
În haine albe, strălucitoare, 
Isaia-i vede, fraţi şi surori.
Ei se adună toţi împreună
Din mii de locuri, oriunde-ar fi.
Ca să-şi primească a lor cunună
Şi să slujească în veşnicii.

Cor:
Ierusalimul nou, Ierusalimul nou, 
E porumbarul înspre care sfinţii vor zbura, 
(:Şi în Raiul fericirii ne vom bucura:)
Ca porumbeii, cum zboară norii

În largul zării purtaţi de vânt, 
Aşa zbura-vor şi mântuiţii
La înviere, prin Duhul Sfânt.
Ca porumbeii în stoluri sfinte, 
Toţi credincioşii răscumpăraţi, 
Din locuinţe şi din morminte, 
De pe pământ ei vor fi luaţi.

Ca porunbeii se-nalţă norul, 
În Duhul Sfânt toţi unificaţi.
Toţi credincioşii, întreg poporul, 
Care-au plâns mult şi au aşteptat.
Ca porumbeii ei taie zarea
Direct spre norul strălucitor, 
În dimineaţa când adunarea
Îl vor vedea toţi pe Domnul lor.