(Psalmul 112)

Acel ce-mprumută, acel ce ajută
Pe-aproapele care ar fi mai lipsit, 
Primi-va răsplată în ceruri, odată, 
Şi-aici pe pământ el va fi fericit.
A lui pomenire în veci străluceşte
Căci faptele bune îl vor însoţi.
A lui pocăinţă în ceruri vorbeşte
În ziua când Domnul Isus va veni.

Cor:
(:Împrumută pe Domnul cu averea, 
Căci de fapt, de la El le-am primit;
Sănătatea, viaţa, puterea, 
Împrumută-L şi nu fi zgârcit:)

Ferice de omul ce-şi află plăcerea
În căile sfinte, ân legea de sus.
Acel ce-şi împarte cu alţii averea, 
Avea-va comoară la Domnul Isus.
El stă în picioare în ziua durerii, 
Căci mila, dreptatea, pe braţe îl ţin.
El nu se-ncovoaie şi nu se îndoaie, 
Căci faptele bune în urma lui vin.

A lui seminţie pe veci o să fie
Sădită, udată de braţul ceresc.
Acei ce ajută, acei ce-mprumută, 
Viaţă eternă în ceruri găsesc.
De vrei fericire, de vrei mântuire, 
Ascultă de Domnul şi fă cum a zis.
Adună-ţi comoară în veşnica ţară, 
Prin faptele bune, aşa cum e scris.